Biserica Ortodoxă, reacție ca-n Evul Mediu referitoare la educația sexuală: de ce o consideră un „atentat”

Președintele Klaus Iohannis a promulgat recent o lege care introduce educația sexuală în școli. Biserica Ortodoxă a avut o reacție extrem de dură.

România e una dintre țările europene în care rate de avort în rândul minorelor este extrem de mare. Mulți specialiști susțin că de vină e lipsa educației sexuale, mai ales în zonele defavorizate. Mai mult, programa școlară clasică, așa cum e ea gândită acum, nu prevede ore de educație sexuală.

Unele școli asigură accesul minorilor la diverse programe pe acest subiect, dar ele sunt organizate ca activitate extrașcolară, în afara cursurilor zilnice. Și, din nou, acest lucru nu se întâmplă peste tot.

La începutul lui aprilie, președintele Klaus Iohannis a promulgat o lege care obligă școlile să organizeze, cel puțin o dată pe semestru, programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii. Iar Biserica Ortodoxă, care s-a opus în repetate rânduri acestui proiect, a avut o reacție extrem de dură.

De ce nu vrea Biserica Ortodoxă educație sexuală în școli

Biserica Ortodoxă a reacționat printr-un comunicat de presă, unde susține că ”încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață”.

Pentru a-și argumenta cele spuse, Patriarhia Română aduce în discuție studii care ar fi fost efectuate în diverse țări, studii care ar arăta că orele de educație sexuală îi fac pe minori să-și înceapă viața sexuală mai devreme. BOR crede că acest lucru ar duce la ”implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social”.

În plus, Patriarhia Română anunță a susținut caracterul opţional în școli al orelor de educație pentru viață, iar programele şcolare corelate acestora să fie elaborate potrivit valorilor morale. În reacția extrem de dură, Biserica menționează mai multe articole din Constituție. În plus, se face referire la alte articole de lege:

• „părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine” (art. 29, alin. 6); de asemenea, „libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (art. 29, alin. 1); așadar, nu există niciun temei obiectiv pentru ca Statul să impună un model ideologic în educația copiilor, peste acordul și convingerile părinților
• Totodată, în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată: „părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor” (art. 51, alin. 2).
• Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, „educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini, necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții” (art. 4); așadar, finalitatea nu este conectarea minții elevilor la ideologii invariabil nocive, fapt probat constant în istoria contemporană a umanității
• Potrivit art. 65, alin. 4 și 5 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.”

BOR se opune

Biserica Ortodoxă consideră că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață.

În acest sens, insistă Patriarhia Română, există mai multe studii realizate în diferite țări au demonstrat că o astfel de abordare a educației copiilor a avut ca urmare începerea vieții sexuale mai devreme, cu implicațiile de rigoare, fără vreo îmbunătățire în plan social.

• Educația sexuală completă în școli în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare și Evaluare, din Statele Unite ale Americii, organizație independentă cu peste 25 de ani de experiență în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educație sexuală în școlile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creșterea ratei sarcinilor la adolescență, la reducerea vârstei debutului sexual, precum și la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât „de educație”.
• În unele state ale Uniunii Europene, educația sexuală este organizată în cadrul altor discipline școlare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).